Putinţă de reculegere şi încântare a sufletului |
Paharul plin cu vin ales,
Pe-o buturugă în grădină,
Şi-o lumânare am aprins,
Să văd cine-o să vină.
Ulciorul e şi el umplut,
Pe tavă sunt pahare,
Dar jurul împrejur e mut
Şi nici un om, măcar, în zare. |
În mijloc de codru, la căsuţa cu poezii. Da drumeţule, aici în adânc de codru şi totuşi prea aproape de lume. Câteva cămări de odihnă, alcătuite într-o modestă cabană. Care cu baie proprie, care cu baie comună, apă rece de munte şi caldă de spălare - a ostenelii; terase străjuite de trofee şi pajişte de odihnă în miros de iarbă; pârâiaş ce susură povestitor lângă loc de foc; ţârâitul greierilor, mirosul lemnului, mare de lună şi stele; natură încă străbătută de sălbăticiuni, putinţă de reculegere şi încântare a sufletului. Pahar umplut, eu am să-ţi spun,
Povestea vieţii mele,
E scurtă, ca un cot de drum
Şi îndesată ca un cer cu stele.
Ieri m-am născut, azi am trăit
Şi mâne dimineaţă am să mor,
Din toate ce mi-a fost sortit
Am fost un simplu trecător.
Paharule golit de vin ales,
Rămâi pe masă în grădină,
Din visele ce le-am aprins,
Deguste aceia ce-or să vină.
|
|
|
|
